Momentan atat...

Vine aprilie
     media: 0.00 din 0 voturi

Hai ca vine 1 aprilie si din tot brainstormingul deschis cu colegii nu ne-a iesit nimic. Totusi s-a ivit o idee interesant de pus in practica: nu-l pacalesti pe cel mai destept, ca nu ai timp sa-i coci una buna, da macar pe al mai prost. Si aici gasesti politia comunitara .

Ingrediente:
- 1 diplomat plasat langa un gard, eventual in fata sediului unei redactii de ziar (si eventual in spatele gardului sa fie mai suspect). Si asa niste colegi de presa au gasit un cartus in fata redactiei. E la moda.




In 5 minute, ca urmare a unui telefon, politia este in alerta. Se interzice accesul...




... la mai putin de 2 metri fata de "bomba". (ca daca e bomba si stai la mai mult de 2 metri esti protejat de celofanul bannerului)

Se poate adauga ingredientul nr2: un ceas comunist cu arcuri care sa scoata un "tsc-tsc" infundat. Setat poate si pe o sonerie. Eventual si o petarta micuta zburata cu prastia sau aruncata de la etaj. Riscul ingredientelor auxiliare trebuie neaparat completat cu ceva de filmat.

Idee preluata dupa o intamplare de vreo 2 zile in urma. Finalizata inainte de sosirea genistilor cu aparitia proprietarului, un mosneag senil cu palarie si parpalac, in alte cazuri considerat cu aspect mafiot, invitat in duba la o declaratie. Norocu lui, daca soseau genistii mai bine facea uitat diplomatul evitand plata interventiei.


Hai la munca
     media: 0.00 din 0 voturi

Am avut si eu parte de un proiect. Ca, vezi, serviciul asta nu-mi ajunge sa intretin o familie (bere, tigari, CD-uri). Si s-a ivit ocazia drept in luna ghinioanelor. O revista. Cap coada. Bine, zic eu, dureaza 2 zile, sa imi dea texte, poze si eu bag acolo design si alea alea. Ok. Si inca o zi sa iasa din tipografie. Ok. O corectura doua si apoi vad eu o tipografie fericita ca stiu si eu sa iau legatura cu cine trebuie. Ok. Si apoi iau si eu un ban muncit.

Si vin textele. Si pozele. Dar nu cred ca va imaginati un galben mai galben decat lumanarea: fata mea cand am vazut textele si pozele. Teoretic un CD e de ajuns. Practic: 10 CD-uri cu repetitie si 10 dischete pentru siguranta. Nu-i nimic, le copii la un loc si scot eu o claie de materiale.

Sa nu mai intru in amanunte ca textele contineau de fapt poze. Pozele contineau texte. Calculatorul continea virusi si eu contineam idei practice de a arde o placa video si o memorie. Incat, dupa 2 saptamani, ma intorc la sursa: hai sa ne mai organizam si noi, gandim problema, doar nu suntem animale: deci, eu ce bag din astea in revista?

Aaaah pai "repede ca tre sa iasa", aia aia, etc. Vin cu 10 dischete si 10 CD-uri si plec cu unul. Fericit. In sfarsit am un start. Pe dracu. Ca aia nu se potriveste, ca ailalta, etc, alta saptamana de analize matematice de aranjare in pagina. Am citit la literatura de preferam sa citesc cele 4 kilograme de Calinescu.

Final (credeam): toate la locul lor.
- Nu e buna poza aici. Alta!
- Alta n-am.
- Asta!
- Asta nu e buna.
- Alta!

Si ajunge revista la corectat. La imprimanta. Final! (iar am crezut degeaba). Vine de la corectat. Buunn. Dar mai trebuie corectata pentru siguranta. Iar in imprimanta, iar la corectat. Intre timp discut cu o propusa tipografie si imi raspunde un mosneag precum ca "Ce prost esti ca lucrezi in quark". Vad negru in fata ochilor. "Domnu, hai sa fim seriosi, eu lucrez la un cotidian, nu imi explicati teorie, va intreb doar daca dimensiunea paginii e buna sau nu si daca aveti quark la dumneavoastra sau nu.". Da de unde, el si mai tare: "da unde lucrezi? Aaa pai de aia iti iese prost ziaru, ca lucrezi in quark". "In COREL se lucreaza!". Bine ca nu a zis sa desenez zilnic un ziar in paintbrush ca incepeam sa vad sticlute pe tavan. Asa ca recomand insistent aceeasi tipografie recomandata cu o luna mai devreme.

Revista corectata, data la ultima corectare si cand colo aflu ca a gasit alta belea de tipografie. "Pai v-am spus ca va fac rost mai ieftin si de calitate". "Nuuuu ca am cumparat hartie, e ok acolo. Trebuie scoasa repede ca am intarziat..."

Final (aproape). Eu sunt vinovat ca am intarziat o luna. Eu sunt vinovat ca nu m-am trezit inainte de 12 in fiecare zi sa duc paginile la corectat. Da ce vina am ca ma suna intr-o sambata de la tipografie la ora 10 dimineata sa imi zica ca "nu-s bune paginile"? Si eu perplex, chior de somn: " Care pagini? Ca azi ma duc sa fac CD cu ele dupa ce le corectez". De fapt omul le-a pus pe CD cum a crezut, le-a corectat singur cum a stiut si le-a facut varza (doar conteaza ce mana lucreaza pe computer) si le-a trimis el inaintea mea. Si vina e tot a mea ca "pai nu te-am chemat pentru ca nu te trezeai tu la ora 11 sa le corectezi. Si trebuia repede". Repede s-a rezolvat, adica pe la 3.

Astept totusi macar banii. 2 faze m-au distrat insa: in loc de 20 de milioane cat dadea unde i-am zis, sau 40 calitate Playboy a dat 80 pe calitate de ziar. Cu hartia lui din banii lui. Si de o saptamana tot asteapta sa iasa din tipografie ca aia nu se grabesc. De atunci astept si eu banii.

Cam asa-i un proiect prin zona. Nu mai bine vand seminte si stau cu creieru odihnit?

Ca o concluzie, uite, cam asha a fost:


O! Inima mea!
     media: 5.00 din 1 vot

O trebusoara mai veche da imi face mare placere sa o redau. Una din metodele de a trage o teapa bolnavilor de inima. Banuiesc ca cea mai tare teapa ramane episodul din Familia Bundy de 1 aprilie cand Al suna la cardiologie sub pretextul sa nu ridice receptorul un timp ca se lucreaza la cabluri electrice . Apoi suna, din nou, pana ridica un bolnav receptorul iar el continua cu un inconfundabil AAArrrrghhhh!!!

Povestea se petrece la farmacie. Farmacia spitalului, nu una din comert. La ghiseul unde se impart condicile, daca ai lasat o pastila din greseala, o cheie, o fisa, un rahat, orice, dureaza 5 minute sa dispara. Ca la romani. Ce idee ii vine unuia. Era vara, sezonul gandacilor. Si o invazie de gandaci de bucatarie de nici mama Raid-ului nu ii mai facea fata. Gaseste un omulet un gandac cat degetul mare. De la picior. Tacticos, il ia cu grija, asa viu cum era si il plaseaza intr-o punga de hartie, inchisa frumos la gura.

Scrie cu pixul pe ea: Captopril: 2 comprimate. Si il expune intr-un colt al ghisheului timp de 5 minute. Punga dispare.

Se intreba toata lumea daca pastilele care dispar is ciordite de cei care ar avea nevoie de ele. Sau ajung macar la cei care au nevoie. Totusi, captoprilul e un medicament de inima. AAArrrrghhhh!!!


Sfinteste, Doamne, acest ziar...
     media: 5.00 din 1 vot

Care poate fi legatura intre un ziar de scandal si o biserica? Un ziar de scandal nu poate fi "usa de biserica". Cand ziarul poate fi un "ofertant" iar biserica un "beneficiar"? Atunci cand biserica are tipografie, iar ziarul, nu.

O pagina se transmite prin FTP prin internet. Si aici incep minunile. Ma uit azi tinandu-ma cu mainile de burta cum se conecteaza pe numele a doi sfinti punct astral punct ro. Si se conecteaza. Bun venit pe serverul Lumina! Si paginile urca domol in raiul sfant al tipografiei.

Oare daca bagam si noi din cand in cand o p!zda goala in pagina 1 a la Libertatea? (scuzati limbajul, remarcati contrastul). O sa apara ziarul a doua zi? O sa fie sfintit si spalat cu aghiasma? Daca uit sa bag un editorial sau o poza si se trezesc astia cu un colt gol? O sa lipeasca ei un articol despre invierea sufletelor? Oare baietii se roaga pentru toate crimele si accidentele din pagini? Oare o sa ne cenzureze articolele despre popa de la Tanacu?

..."Parinte Ghedeon, au trimis robii lui D-zeu ziarul, da-i-l parintelui Macarie sa il slaveasca la rotativa". Si, noi, ereticii, "pwwwla mea, am terminat treaba, un CS sau mergem acasa?"...


A fost sau n-a fost... Gala Ziaristilor
     media: 5.00 din 1 vot

A fost odata un partid care a premiat ziaristi. Ziaristii care nu s-au simtit destul de premiati au organizat premierea lor. Asa au aparut premiile unei televiziuni locale. O alta televiziune locala s-a simtit probabil nu prea premiata si asa a aparut Gala Ziaristilor. De data asta am fost si eu. Doar in vizita.

Si ce gala. Fascinant: premierea facuta dupa 5 criterii incluzand: parerea institutiilor, firmelor, celorlalte organe de presa, politicienilor si voturi internet. Teoretic.

Nu a lipsit grupul Rotaria. Gala a picat la tanc in ziua lansarii filmului "A fost sau n-a fost" pe HBO. Eu nu am luat nici un premiu dar am pocnit de ras pe toata durata spectacolului, mai rau decat am ras la filmul lui Corneliu Porumboiu . S-a meritat.

Practic "a fost sau n-a fost":
- ocazie unica de a umple siteul de voturi de care nici macar nu s-a tinut cont.
- ocazie unica de a crea un spectacol cu o organizare tipic "A fost sau n-a fost".
- ocazie unica pentru un patronash de teve sa-si premieze proprii angajati (chiar si pe cei nevotati si neinghititi de nimeni altcineva si cu doar cateva luni vechime in munca, angajati din categoria "Shefu'! Shefu'!..."). Premii de "fidelitate" (o notiune moderna pentru limbism sau pupincurism?).
- ocazie unica de a vedea continuu un intreg mediaplayer 9 pe un proiector cu menuurile pe cortinele din spate (nu stia omu sa dea dublu click pentru full screen, da a luat si el diploma si premiu).
- ocazie unica de a pune in acelasi borcan cameramanii de la TV si designerii de la ziare, castig de cauza avand bineinteles cameramanii (care doar "o pun pe trepiede" vorba filmului).
- ocazie unica in care intr-o gala a ziaristilor au fost premiate cam toate categoriile de angajati mass-media, mai putin... ziaristi.
- ocazie unica de a premia si acorda diplome catre 2 decedati ai caror familii nici macar nu au fost invitate la eveniment.
- ocazie unica in care cineva isi onoreaza singur locul I cu nota maxima trecuta pe toate cele 5 criterii si tine si un discurs precum ca nu a fost aranjat ci s-a intamplat.
- ocazie unica de a vedea patronashul televiziunii respective cum ia shuturi in fund mai mult sau mai putin subtile de la fiecare invitat pe scena.

Exemplificari de shuturi primite, pe scurt:
- "Domnu, imi cer scuze ca vorbesc in timp ce ma intrerupeti"
- "Aaa, ma premiati? Am crezut ca m-ati chemat pentru restantele salariale"
- "Premiile, conform sugestiei domnului..., sunt urmatoarele..."
- "Da dupa ce v-ati luat?" (strigat din sala in urma unui premiu).

...Un invitat este chemat a doua oara pe scena (cu jumate de ora inainte nici nu s-a sinchisit sa vina). Patronu da sa-i stranga mana dar el trece nestingherit si strange mana tuturor copiilor din formatia Rotaria aflata in fundal. In final discursul sau: "O emisiune de a dumneavoastra a inspirat filmul A fost sau n-a fost" (asemanarea intre caracterul patronashului si a personajul Virgil Jderescu).

Si cireasa de pe tort exact in final: "Multumesc pentru premiu, am aranjat cu prietenii mei sa il castig pentru ca am vazut ca se poarta".

Nu mai zic de finalul in care patronashul se simte ca la scoala atragand atentia publicului ca se hlizeste. Si de un telefon mobil care suna intr-una cu cea mai simpatica si tampita melodie de desene animate auzita vreodata. Saracu a strans din dinti tot spectacolul si a plecat in tromba (in 3 secunde a inconjurat piata civica din filmul amintit si s-a evaporat).


Virus de presar
     media: 1.00 din 1 vot

De data asta vorbesc foarte serios. Sunt un maniac al virusilor, imi place sa ii descoper, sa ii curat savurand suferinta lor de a incerca sa se mai bage din loc in loc si eu sa ii casapesc bucatica cu bucatica. Si sa remarc cat de mult ii doare.

De data asta am pus-o. Ceva s-a intamplat. Virus care imi arde cam toate programele folosite la scosul unui biet ziar. Fac pagina, dau sa fac o poza si photoshop se inchide. Dau sa trimit o pagina dar "send-don't send" cum spune XP.

Reinstalex XP si, culmea, Acrobat se deschide cu aceeasi invitatie "send-don't send". In plus aflu ca un coleg de o luna de zile nu isi poate sterge folderele. Observ si la mine ca pare cam la fel pana vad ca bietul explorer imi deschide cam orice folder de pe disc. Ii cer omului: deschide adobe. Si dupa cum ma asteptam, aceeasi invitatie: "send?". Aaa, bucuria mea: si tu ai dinasta:D

Mama dracului de virusi negasiti de firmele preocupante. Cer ajutor la cititori si ofer in schimb pe columbianca fatand la 16 ani printre colegii ei (nu actuala nastere online lipsita de audienta din cauza beletului lu Base)


Jurnal de zile naspa!
     media: 3.00 din 2 voturi

Mai zice cineva ca nu-i merge bine? Sa inceapa de marti! Azi a fost momentul sa imi iau al doilea calculator (pe langa al treilea pe care il fac ca sa il vand). Merge in familie: o retea, o treaba acolo. Nu cumpar de oriunde, ci prin pile, ca tot romanu, unde se cunoaste ca e ieftin. Ca doar si veniturile sunt tot ieftine. Da tare greata mi-e de compuri sa stau dupa Windoze si alte instaluri.
Parca presimt eu ceva cand soferul meu (colegul) nu poate sa isi scoata masina din parcare. Da-i inainte, da-i inapoi, frana inainte, frana inapoi, eu fascinat abia asteptam sa il intreb: ai izbit-o? (cand il vad zburand cu 80 la ora din parcare). Parca presimtisem si cu doua seri inainte cand explodeaza becu din bucatarie in loc sa se arda si a doua zi o memorie, varza (bine ca e garantie). Destinatie si ... stai colegu, ma costa, nu? Trecem pe la Banca. Stiam eu ca am dositi pe acolo pe cardu de rate vreo 90 de euro si cam atat aveam nevoie. Card pin si se incepe: 300 RON. Fonduri insuficiente . Ok, nu mai stiu cat e euro. 250 RON. Insuficient. 200 RON. Idem. O suta cincizeci luate-ar dracu de bancomat. Idem. La o suta i se face mila (si tocmai azi isi adusese aminte si banca sa-mi ia rata). AOLEU! Iar vin la cumparaturi pe datorie?. Sun familia, o laie, telefonul arata ca niciodata 0.00 centi dupa ultima convorbire iar la bipurile colegului nu raspunde nici dracu ca-l stie de facator de unitati. Ok, ceva maruntis avem sa il incarc. Dar caut. Si caut. Tot centru orasului plin de vodafoane dar toata jumatatea orasului din partea garii nimic. Caut cu atentie. Si observ ca fiecare second, fiecare taraba, fiecare maghernita are plasture Vodafone. Din pacate nici una nu are ca "s-a terminat, vreti Orengi?". In final dupa o cautare in toate directiile apare ultima alimentara care imi vinde o cartela cu tigari. Uuh. Cearta cu familia, normal, da trebe. Bani, pe dracu, iar tot buzunarul se duce pe jumate de calculator. Iar ma ia la stomac de mama lui de comp. Sa scot piese din balcon si debara sa il fac??? Si alt windoze.

Si incepe serviciul. Poate o fi ok. Deobicei e liniste si pace. In schimb, colegii stau calare pe compu meu in lipsa si eu tocmai vin pregatit sa mai scot un virus de acolo. Nu-s probleme. Decat ca, in afara de antivirus, nu mai porneste nimic pe comp. Scandal, parole, etc., pregatit pe maine pentru un nou Windoze. Greata mi-e de compuri clar de acum. 3 calculatoare noi de bagat windoze. Pe langa unu care ma asteapta de 2 saptamani sa ii repar macar unu din cele 2 compuri pe care le are in casa. Si sincer, nu am servici si venit in domeniu.

Mai ies in oras sa ma linistesc. Mai pe seara. O bere acolo si un telefon: "Mi-am luat comp nou si..." Stii ceva? N-AM TIMP! Suna un prieten!" MAMA VOASTRA, toti v-ati trezit acum!?


Prezervative: cate unu la sase ore
     media: 5.00 din 4 voturi

Poveste reala si recenta (sursa sigura, garantez). O babuta vine la farmacie cu o sacosa continand 30 prezervative DUREX. "Maica, spune-mi si mie la cate zile se iau astea sau de cate ori pe zi. Ca aia de la farmacia de alaturi nu mi-a explicat". Va dati seama de perplexul situatiei. Babuta arata reteta primita de la doctor. "Tanti, du-te inapoi si zi-le sa iti dea DIUREX (medicament pentru diureza) ca asta scrie pe reteta".

O scrie doctoru ca doctoru dar nu concep sa fie cineva de meserie atat de prost sa vanda asa ceva... pe reteta. Ma intreb si eu: cata nesimtire, sa fie necunoastere e prea de tot. Una e sa ceri un medicament pentru bebelusi si sa iti dea altu pentru adulti fara macar sa arunce un ochi pe prospect (ATENTIE MARE!!! ca se intampla prea des la farmaciile mari). Una e sa nu te intrebe de boli de inima, de ficat, etc, omitand efectele secundare cand iti da pastila cea mai scumpa sau oferindu-ti alte vitamine si mai scumpe sa treaca efectul. Dar sa dai la o batrana asa ceva... Vina nu e a batranei care poate habar nu are ce e ala un prezervativ, a platit si ea ce i s-a dat scotand punguta cu maruntis. Da unde dracu gasesti pe o reteta scris "prezervative"? Pacat ca nu am putut afla daca reteta era compensata 50 sau 90 la suta (oare s-a indurat farmacista sa ii dea cu reducere inestimabilele de scumpe Durexuri?). Pan la urma, unde poate duce nesimtirea ca sa isi vanda omu' marfa?...


Reparatorul de calculatoare
     media: 0.00 din 0 voturi



Ca romani suntem dominati de serviciu. Daca ne place serviciul, nu ne place salariul. Daca ne place salariul sau nu, toti iubim inversunat Microsoftul si traim aceleasi stari de simpatie sufleteasca pentru illegal opperation si send/dontsend pentru tot ce ne poate arata un computer ca e in stare. Desi computerele nu au viata, nu au sentimente, totusi au pentru inceput posibilitatea de a ne enerva. Cu toate belelele lor. Pana intr-o zi cand vine apocalipsa si, nascut pentru a rezolva aceasta problema a firii, urmeaza acelasi de neegalat Maricel B. Cu delicatetea de rigoare.


Nominalizarile Spiteria 2006
     media: 2.00 din 1 vot

Topul Clientul saptamanii locul I "Aveti prezervative pentru adulti?"

Topul Clientul lunii: locul I "Dati-mi va rog doua pliculete de Metaxa pentru copii... Ca e stricat la burta!" (pentru necunoscatori in ale stricarii la burta, pliculetul se cheama SMECTA")

Topul Clientul anului 2006: locul I: "Sexu ca sexu, ba da cumpara-ti si un laxativ sa vezi ce frumos se duce" Nominalizare in absenta sa deoarece clientul era nehotarat in afara farmaciei si nu putem sti daca a reusit sa devina client (sper sa nu-si fi facut cumparaturile atat timp cat dorea de fapt un lubrefiant. Ca nu pot prevedea rezultatul)

Rugam clientii sa se adreseze lui Mos Craciun sau Farmaciei pentru a-si ridica premiile.


pagina urmatoare >>


   
 
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare